HITCH-HIKING

30.07.2010

Buna dimineata! La mine e 9 in the morning si e prima oara cand ma simt bine aici. Am terminat cu hitch hiking-ul , am ajuns aseara la 12 noptea la scoala , deci in graphic cum s-ar spune , deadline-ul era azi la ora 11.00! chiar cu 11 ore mai devreme. In total am facut peste 400 de km de autostop insa trebuie sa mentionez ca autostopul din norvegia e intr-adevar o aventura. Foarte greu te i-a cineva ,am stat si 7 ore sa ma i-a cineva in masina. Lor li se pare ciudat ca cineva sa faca cu mana la margine de drum, normal daca fiecare are parcate in curte cate 2-3 masini!Alt motiv ar fi cele ce se aud la stirile televizate si ce citesc in newspaper-uri. Adica despre est-europeni, in special romani si bulgari care au devastat si ingrozit in acelasi timp si Norvegia. Ei cand te vad la marginea drumului isi d-au seama ca esti din acel colt de lume si pur si simplu nu se opresc. Unii iti arata degetul mijlociu,altii iti dau claxoane,unii mai draguti iti fac cu mana, in special babele(ce-o fi in mintea lor…!?!), altii se fac ca opresc si apoi pleaca mai departe deci poti spune ca e o provocare sa faci cu ia-ma nene in Scandinavia! Si totusi cu toate acestea am ajuns teafar si nevatamat, atat in Oslo cat si inapoi in Lillehammer. Daca m-ar intreba cineva daca as mai face o data treba asta , i-as raspunde fara sovaiala ca abia astept sa cuceresc Norvegia cu autustopul! Paradoxal sau nu in momentul de fata ma simt invingator, avand in vedere conditia fizica cauzata de vederea mea si raportandu-ma la ceilalti din November team 2010 care au facut doar 60 de km si apoi s-au oprit, eu ma simt , fara falsa modestie, un campion!

Am pornit din Lillehammer, joi dimineatza la 9 si dupa 10 km de mers pe jos pentru a gasi un refugiu,gas station sau ceva unde sa ma pot instala cu ceilalti 3 cu care am pornit(oana,dani si norby) sa facem cu autostopul, am ajuns intr-un satuc si ne-am instalat. Dupa o jumatate de ora Oana si cu prietenul ei Dani au gasit pe cineva care i-a dus direct in sentrum Oslo-ului. Eu cu Norby am stat aproape inca 2 ore sa ne i-a cineva si finalmente dupa ce a oprit cineva ne-a dus 10 km. Mai aveam de facut 180 pana la Oslo. Ajunsesem undeva pe langa o benzinarie la 30 de km de Hamar, urmatorul oras important in itinerariul ce-l aveam de parcurs pana la destinatie. Aici am stat iarasi vreo 3 ore, am schimbat tactica adica in momentul in care am vazut ca timp de 2 ore nu ne-a luat nimeni , cu toate ca aveam si o pancarda inscriptionata cu capitala Norvegiei, am schimbat si am scris Hamar apoi PLEASE HAMAR, apoi ne-am schimbat si am stat doar cate unul in diferite locuri am intrebat prin benzinarii dar oamenii ne ocoleau. Ma rog, intr-un final ne-a luat un brutar si ne-a mai dus 30 de km pana-n Hamar! Aici ne-am intalnit cu alti 2 colegi care si-au ales tot destinatia Oslo si ajunsesera dupa 7 ore , la 50 de km de Lillehammer ca si noi . I-am salutat si apoi ne-am despartit pentru ca 4 eram déjà prea multi! Eu cu Norby o pornisem pe jos spre Oslo si dupa o ora de mers pe jos aud o frana si apoi vad un jeep care ne taie fatza si un strigat (hey guys, common!), erau colegii nostri bulgari , peter si nikolay, care nici acum nu s-au intors din expeditie! Am avut o bafta cat casa pentru ca soferul jeep-ului s-a dovedit a fi un om de toata isprava, dupa ce ne-a chestionat despre misiunea noastra,nationalitatea si educatia noastra s-a apucat omul sa-si sune nevasta sa-I spuna ca in seara aceea vor avea musafiri(adica noi). A oprit intr-o benzinarie ne-a cumparat de mancare si de baut(racoritoare!)si a inceput sa ne intrebe daca avem unde sa stam in Oslo si ca daca nu, el este dispus sa ne ofere un etaj intreg din casa lui cu tot cu mancare, prosoape de baie si toate cele necesare unui trai decent pentru o noapte si un mic dejun omenesc. GENIAL, GENIAL, GENIAL, scuze trebuia sa ma repet, singura lui rugaminte a fost sa-I promitem ca si noi intr-o buna zi vom intoarce gestul lui, altora care au nevoie de ajutor! GENIAL, GENIAL, GENIAL!!!

Trebuie sa mentionez ca eu imi aranjasem sa stau in OSLO la familia MATEESCU(multumesc Cristina , multumesc Zeno) la care m-am simtit foarte bine , daca ar fi dupa mine le-as da premiul pentru cele mai bune gazed! Asadar a trebuit sa-l refuz pe BJORN dar nu inainte de a-I spune ca mai sunt 2 colegi de-ai nostril in OSLO ,Oana si cu DANI SI CA DACA ARE PLACEREA SA-I AJUTE PE EI AR fi mai bine ca nici ei nu au unde sa stea . Nici n-a stat pe ganduri , ne-a dus in centrul orasului ne-a prezentat cladirea parlamentului , castelul si parcul din centrul orasului dupa care pe mine m-a dus in apropierea locuintei familiei Mateescu! Aici m-a intampinat Zeno , ne-am intalnit intr-o statie de metrou SINSEN si apoi am mers spre casa unde am intalnit-o si pe Cristina, sotia lui ZENO cea care m-a lasat cu gura cacata la cat de bine vorbeste norvegiana. Te invidiez pentru asta Cristina!

A 2 a zi de dimineata am pornit dupa schemele descrise de Zeno sa vizitez orasul. Excelent mi-ai descries totul Zeno (tusen takk). La un moment ma suna Oana si imi spune ca Bjorn care intre timp aflasem ca e consilier guvernamental(din cartea de vizita pe care mi-a lasat-o), e dispus sa ne duca intr-un loc bun de hitch hiking spre Lillehammer. Nu s-a dovedit chiar asa pentru ca am stat 3 ore in acel loc si nu ne-a luat nimeni , e drept eram 6! Asadar m-am luat dupa schemele lui Zeno si am ajuns aproape de de drmul European e 6 care leaga oslo de cel mai Nordic cap al continentului . Aici m-am apucat sa stau cu pancarta cu Lillehammer in mana si pela ora 16.00 a oprit un om pe nume Jan si a luat 4 dintre noi. Am plecat toti romanii lasandu-I pe bulgari in urma noastra dar plini de speranta. Saracii nici acum nu au ajuns, ma tot intreb ce s-o fi intamplat cu ei. Acest Jan avea o sedinta de o ora in Lllehammer si a fost o buna oportunitate pentru noi.

Am ajuns la Lillehammer pe la 6 si ceva si eram cu toti banii intregi adica 50 de Koroane cat ne-a dat scoala ca sa ne descurcam in 2 zile si o noapte. Cu acesti bani poti cumpara 2 ape minerale sau jumatate de pachet de tigari sau un sandwich si un suc , oricum e o suma infima , am cheltuit repede pe un sandwich si un mirinda si am mai si ramas cu 40 de Kr pecare o sa- restitui bineanteles cu chitanta de la magazine.

Pe la 8 seara aveam sa plecam pe joss pre scoala, mai aveam 40 de km dar era un drum foarte greu cam cum e drumul poienii(BRASOV). Am mers vreo 5 km dupa care , obositi cum am fost, am inceput din nous a facem cu mana! A venit o masina cu 3 copii de 18 ani carora le se spusese de catre parinti sa nu i-a pe nimeni la autostop( ce copii neascultatori), aveau doar doua locuri asadar normal ca i-am poftit pe Dani si Oana sa mearga. I-a dus inca 15 km pana la OYER, de aici mai erau 18km pana la scoala. Eu cu Norby amavut tot felul de peripetii in sensul ca in timp ce faceam cu autostopul se inserase si au inceput sa apara pericolele, au oprit 2 masini care erau impreuna si ne-au intrebat daca avem bani la noi sa-I platim sa ne duca. Le-am explicat ca suntem voluntary si ca nu beneficiem de support material in NORWAY dar intelegete cu drogatii caci din acel loc intunecat veneau ei(erau ceva interlopi). Apoi a mai venit o trupa de elita cu masina , toti cu berile in mana si nu stiu ce ne-au zis in norvegiana, dar numai de bine nu prea cred ca au fost. Finally a oprit cineva care nu avea nici o treaba cu destinatia noastra dar stiau ca nu mai trece nici un autobus pe acolo si déjà era aproape bezna , si s-au oferit sa ne duca pana la Oyer! Surpriza am constatat-o in masina , cei trei erau din Afganistan(tare nu?), ma gandeam , cine a ajuns sa ma ajute… tocmai niste afgani care au razboi in momentul de fata , si unde exista chiar trupe romanesti. Veniti fratilor acasa si lasat-ii sa traiasca cum vor ei caci sunt oameni cu suflet. Bineanteles ca ne-am despartit cu un PEACE BROTHERS!!!

Din Oyer,unde ne-am reantalnit cu Oana si Dani am ajuns repede pentru ca aveam o intlegere ca daca ajungem noaptea la Oyer vor veni sa ne recupereze altfel mai erau de mers 18 km cu 10kg de rucsac in spate si drum numai de urcat. Cam asta a fost peripetia mea in cele 2 zile si o noapte,acum merg la meeting sa vad si alte povesti ale echipei noastre. KISS YOU ALL!!!

I GO TO SEEK ON MANY ROADS

WHAT IS TO BE .

TRUE HEART AND STRONG, WITH LOVE TO LIGHT-

WILL THEY NOT BEAR ME IN THE FIGHT

TO ORDER, SHUN OR WIELD OR MOULD

MY DESTINY?.

PLANS!

July 28, 2010-07-28

Iata+ma la o saptamana distanta de cand am sosit pe meleagurile norvegiene. Despre scoala daca ar fi sa spun ceva it’s a same shit , nu am reusit sa ma adaptez deloc! Acum avem fotbal dar nu mai am chef sa merg nici acolo, am fost de doua ori insa fiecare joaca pentru el parca n-ar fi joc colectiv , de echipa! Mancarea e la fel de proasta, parca as fi pedepsit la cata mancare am aruncat in Romania. Despre oameni impresia care mi-am facut-o este ca nu au venit aici pentru voluntariat , viata de aici se aseamana cu o tabara de refugiati, va da-ti si voi seama, 8 romani, 5 bulgari , cate un leton, o unguroaica , unul din tara galilor si un Italian. Acesta este NOVEMBER TEAM 2010. Care mai tatuat care mai piercinguit fiecare cu cate ceva distinct dar nu si motivate sa faca ceva pentru a ajuta pe ceilalti. Pana acum am avut o gramada de sedinte in care se discuta tot felul de prostii , ce jocuri sa facem pentru seara sau daca sa bem sau nu bere fara alcool. Cate 3 ore pentru fiecare din aceste subiecte , common!

In alta ordine de idei maine avem de facut hitch hiking , de joi dimineata pana vinery seara sau cel tarziu sambata la 11:00. Ma pregatisem sa merg cu cortul , imi facusem rost de unul , il uscasem, curatasem, probasem cam tot ce trebuia insa in ultima clipa a aparut o varianta de a sta in oslo la o cunostinta de-a oanei pitic(gracias!). Imi facusem si cont pe couch surf dar pana acum ma refuzase toata lumea , bineanteles elegant precum ca zugravesc in casa sau sunt ocupate ori sunt plecati de acasa. Asadar nu s-a materializat Trondheim sau Hamar asa ca mi-a ramas varianta OSLO. Pana la urma e cel mai cosmopolit oras din Norvegia si poate o sa ma simt si bine in el, cine stie. Am vizitat ieri Lillehammer-ul si nu mi-a facut o parere grozava. Seamana un pic cu Balj cu 23 000 de mii de locuitori, vara nu prea are farmec. Probabil ca iarna straluceste ca intreaga Norvegie.

Sper sa mai raman pe aici chiar daca nu ma simt bine deloc , acum va las , va mai scriu dupa hitch hiking(autostop).

P.s. Pana la urma am fost la fotbal si mi-a facut chiar bine! Fara detalii! (sâc)

I MUST SURVIVE

26 iulie 2010-07-26,

O noua zi rasare la orizont, ma gandesc cum sa+i fac fata, oricum imi este mai usor, cum se spune, orice nenorocire tine 3 zile!

Printre evenimentele care sau mai intamplat in ultimele ore , e de mentionat ca aseara am fost la sauna si bazin unde mi s-a furat prosopul , lucru pe care l-am facut si eu la urma. Trebuie sa te descurci, asta e laitmotivul aici. O experienta de viata cu siguranta imi voi face aici, tot ieri am fost si la o plimbare cu veteranul inchisorii de aici , trebuie sa-mi fac prieteni aici, nu am cum sa rezist singur. Ne-am plimbat prin padure unde mi-a explicat, cum isi procura unii drogurile, cica exista o ciuperca prin padurile astea si nu stiu ce coaja de la ele ,daca o lasi la uscat si o amesteci cu tutun obtii ceva hallucinogen! Foarte putini fumeaza tigari pe aici, majoritatea fumeaza tigari pe care si le ruleaza singuri.

Cu toate ca mediul este ostil m-am hotarat sa raman atat cat resist, am ajuns sa gasesc si motive pentru care merita sa stai, totul este sa fiu atent sa nu ma transform, trebuie sa-mi fac o carapace pe care am inceput sa mi-o construiesc. Am. multe moment cand stau singur si-mi fac strategii, de ex. Joi trebuie sa supravietuiesc fara nici un ban 2 zile si o noapte sis a mai fac si cu autostopul asa ca am inceput sa-mi fac bagajul, lanterna , sac de dormit , niste reviste pe care vreau sa le vand sa-mi fac rost de mancare. Am inceput sa strang fructe , bidon pentru apa . Azi noapte pe la ora 4 a sunat alarma de incendiu, asta inseamna ca a inceput déjà jocul psihologic, te incearca sa vada cat esti de tare cu nervii. Eu stiam ca va urma asta , bineanteles de la NEBUNU’ asa ca m-am intors pe partea ailalta, ceilalti au fugit care pe unde au apucat-o ajungand chiar si la cladirea de vis-avis- ceea a oaspetilor , a hotelului unde la receptie li s-a explicat ca e alarma falsa. Merg in library pentru ca azi avem o gramada de sedinte , déjà am avut una cu “professor”, terminat ca vai de el. Avea privirea de zombie de om blazat, resemnat , terminat , oricum e pe aratura rau de tot. Nu stiu daca v-am explicat dar aici ‘profesorii” sunt cei mai blazati dintre blazati, adica daca vrei sa ramai dupa program sa lucrezi aici trebuie sa demonstrezi ca esti incapabil sa iesi din acest system! Foarte interesant, parca as fi intr-un film, intr-o viata paralela,o viata cu alte valori decat tot ce-am invatat.

JEGUL

25 iulie 2010-07-25

Jegul creste cu fiecare zi ce trece vad tot mai putina umanitate, ma uit in ochii lor si vad resemnarea,au aceea privire tamp care o intalnesti la un sanatoriu ! Sper sa nu ajung si eu asa,totusi am observat un lucru nou la mine si anume ca imi miroase altfel urina , este ca si atunci cand iei antibiotic sau cand incepi o detoxifiere. La fel si transpiratia ,imi miroase intepator cu toate ca nu am luat nici o pastila care sa imi schimbe ceva in organism. Ma tot intreb daca nu cumva baga astia ceva in mancare sau bautura. Poate ca exagerez cu teoria asta a conspiratiei insa mi se par multe lucruri ciudate si cu siguranta sunt lucruri necurate la mijloc.

Ieri echipa noastra NOVEMBER TEAM 2010 a fost pusa sa faca curat cu zugravit cu tot la smoking room . Eu nu am participat , nu mi se pare normal ca un nefumator sa faca curat si sa vopseasca o camera pentru fumatori. Dealtfel am observat ca sunt singurul nefumator din echipa mea, ma bucur ca a mai trecut o zi si nu m-am luat de ele . Mai nou cica in smoking room se socializeaza cel mai repede, eu prefer sa ma detasez de majoritatea si sa fac plimbari zilnice de unul singur pana la lacul aflat destul de aproape de acest stabiliment. Aseara cand m-am dus in library, acolo unde se gaseste wireless, am gasit mancare iesita din garantie din 2 iulie , cred ca vaccinurile contra hepatita a si b ce le-am facut in Romania imi folosesc mai mult aici decat in AFRICA!

Tot ieri am aflat programul pe saptamana viitoare , vor fi o gramada de sedinte, seminarii si joi va trebui sa plecam in Lillehammer sa ne inregistram la politie dupa care trebuie sa facem cu autostopul care incotro, sa pierdem o noapte pe strazi, in gari, prin parcuri si vineri dimineata sa facem din nou cu ia-ma nene si sa reusim pana seara sa ne intoarcem la HORNSJOE. Ca boschetarii, bineantele va fi challengelul nostru frate… Apropo de puscaria de aici, am mai invatat una cica Berea fara alcool e ca femeia care nu suge pixu! TARE. Intr-adevar parte de provocari ai parte la fiecare clipa care vine. O gramada de romani sunt si aici chiar majoritari asa ca ma doare-n basca , n-are nimeni curaj sa se i-a de vreun roman pe aici. Bineanteles ca majoritatea romanilor au acelasi character ca si in Romania , te vinde la primul colt sau incearca sa se dea pe langa tine ca sa obtina ceva! Am mare noroc ca am ceva experienta si ii miros repede pe astia . Gasesti mai multe feluri de comportamente umane si animale pe aici. De exemplu ,cel mai cunoscut este cel pe care vi l-am descris mai devreme adica pupincuristi, dar mai exista si retardatii, care nu saluta niciodata sau foarte rar un hi cand defapt iti raspunde la salutul tau. Dupa aceea mai sunt cei cu lumea lor adica tot un fel de retardati dar in lumea lor cu black metal , doom , negrii rau de tot la suflet si numai cu expresii si gesturi de parnaiasi. E un fel de , de aici scapa cine poate si cum poate fiecare pe cont propriu , in orice caz se vede cu ochiul liber ca pe toti i-a schimbat programul. Unii chiar recunosc dar nu vor sa-ti dea detalii , l-am intrebat pe un baiat Robert din Brasov(coincidenta totala), daca l-a schimbat in vreun fel acest program si el a ramas blocat. Ori eu nu stiu ce sa traduc de aici , ori nu I s-a mai pus aceasta intrebare ori l-am prea sensibilizat pentru o clipa , cert este ca nu a vrut sa-mi spuna nimic mai mult decat ca intr-adevar la schimbat , in rest las ca vezi tu. Aceasta expresie este foarte des uzitata aici. E cel mai scurt de a fugi de orice raspuns.

Ieri in déjà celebra SMOKING ROOM s-a intamplat ceva uimitor o poveste pe care trebuie s-o relatez. Oana colega mea de echipa cu care chiar ma inteleg bine a avut o experiente tare ciudata. Trasese o tigara si mai statea la o vorba in aceea incapere can d deodata intra unul cu o farfurie plina de mancare se aseaza la masa langa Oana si incepe sa-si savureze mancarea , bineanteles fara sa salute pe cineva. Oana ii cere ingaduinta daca poate sa-I dea si ei o felie de cartof pentru ca o rodea stomacul, nici macar nu ii era pofta. Animalul meu ,caci nu-l pot numi om ii replica faptul ca ii este foame si asta pe un ton foarte deranjat, musca dintr-o felie de cartof si sfertul ramas in coltul gurii il scoate cu mana si il intinde Oanei! Inimaginabil, si cainele asta va deveni voluntar ! E clar comportament de puscarias , cu aceasta poveste mi-am incheiat si eu ziua de ieri, cica vise frumoase!!! Va mai scriu eu. Daca doriti sa-mi dat-I mesaje asta e nr meu 0040722892356.

p.s. Cand incepe sa-ti placa cacatul nici nu ti se mai pare ca pute!!!

Shock-ul

Contactul cu NORVEGIA a fost unul sec adica fara sare si pipe cum s+ar spune . Nimieni nu m+a intrebat nimic cand am intrat in aeroport. N+am aflat unde e vama sau unde nu e vama , totul a fost foarte transparent asta poate si datorita faptului ca n+am atras cu nimic atentia. Totusi se poate spune ca am avut noroc fata de alti colegi de+ai mei carora li s+a controlat la vama atat de mult in bagaje pana au pierdut trenul spre lillehammer si au trebuit sa scoata bani in plus sa poata lua trenul urmator! Din aeroport pana la statia de tren rygge am luat un autobuz care a ajuns in 10 minute iar apoi am stat vreo 2 ore sa vina trenul si sa ajung la OSLO S ca de acolo sa i+au alt tren sa ma duca la lillehammer. In OSLO am intalnit o controloare de peron care nu m+a lasat sa ma urc intr+un tren gresit deoarece al meu a avut intarziere si intre timp venise alt tren pe acest peron care nu avea nici o legatura cu destinatia mea si nici nu scria unde merge. Aparea doar la capatul peronului ceva scris dar eu eram deja pe la mijlocul lui. Oricum se poate spune ca am avut noroc.

De acum inainte insa ce va urma sa povestesc e un film prost in care am nimerit bineinteles ‚’voluntar’ ! Pe LA RYGGE mi+am sunat promoterul sa+i dau de veste ca am sosit, cu multa bucurie in voce aud departea cealalta a firului ca sa zicem asa ca se bucura ca am sosit si ca o sa+mi de+a un sms in timpul ce eu imi continui calatoria si ma va anunta cine ma va prelua din gara de la lillehammer. Nimic insa ,in zadar asteptarile mele. Totusi dupa ce am ajuns in gara si am ramas ultimul pasager in fata garii , vine spre mine un baiat IULIAN si ma intreaba daca sunt ROBERT si ma invita intr+o rapandula de autoturism care suna ca o masina de raliu cu motor de oltcit ! Eu incercand sa fac conversatie m+am izbit de un zid mare cat cel disparut al BERLINULUI . Toate raspunsurile lui erau de felul o sa vezi tu acolo sau aia nu cred ca se poate , oricum nimic concludent ,nimic sa ma satisfaca. In momentul in care am ajuns la scoala dupa alti 40 de km de mers, shock, o cladire darapanata urata neprimitoare la fel si oamenii, profesorii ... Pur si simplu faceam cunostinta auzeam un hi si cam asta era totul. Nici macar la masa un simplu good apetite n+am auzit. Singurul umanoid pe care l+am intalnit si cu care am putut sa schimb o gluma a fost un baiat Nebunu' care m+a primit cu apelativul i+a uite carnita proaspata! Ca la puscarie!!! La masa bineanteles erau cehii cu cehii, romanii cu ai lor latvieni la fel , ce sa mai zic exact parnaie curata. De mancat nu stiu ce am mancat, stiu insa a 2 a zi la pranz cand mi s+a pus in farfurie 4 feluri de mancare una peste alta care arata cu o latura. Frate e chalengeul tau peste care trebuie sa treci. Cam asta e raspunsul la orice nemultumire de a mea . Oricum ma simt tare ouslander, acum ma gandesc ca am nevoie de un psiholog clar! Revenind la oamenii de aici trebuie sa spun ca in afara de Nebunu' toti cei pe care i+am gasit sunt in urmatoarele feluri: blazati,zombies, spalati pe creier si am toata convingerea ca asa este pentru ca Nebunu' mi+a zis ca atunci cand au venit erau normali. L+am intrebat fireste cum de el a rezistat la spalarea asta pe creier si mi+a spus ca prin detasare, ca de fapt pe el toata lumea il crede nebun si ca lui ii convine foarte mult asta ca nu mai vorbeste aproape nimeni cu el si poate avea linistit lumea lui in care poate trai nederanjat. Daca ar sta in camera lui 10 zile ,nimeni nu ar veni sa vada ce mai face ,daca mai traieste si asta se intampla si cu noii veniti inclusiv cu mine , nimeni nu ma intreaba nimic. Inca nu mi+am cunoscut profesorul care o sa se cunoasca personal de clasa noastra , chiar daca stau deja de vreo 2 zile.

Revenind la comportamentul altor omeni din acest asezamant as dori sa mentionez ca se aseamana in mare parte cu cel al sectantilor al oamenior care acasa n+au avut ce sa manance si acum au 2 mese calde si cred ca asta e viata perfecta. De asemenea aproape toti fumeaza cu toate ca un pachet de tigari costa 8 sau 10 euro. Din pacate de cand am ajuns aici mi+a revenit pofta de fumat cu toate ca ma lasasem de 5 luni si cu toate ca am un cartus de tigari cu mine deocamdata rezist. Eu am impresia ca lumea trage si ceva mai tare pe aici pentru ca auunmiros anume si la fel si comportamentul pare foarte ciudat. Oricum cel mai mare paradox este ca chiar daca ei se comporta ca niste sectanti capii scolii si doctrina este de a nu crede in nimic! Deocamdata atat, mai am foarte mult de scris dar credeti+ma mi+a fost de ajuns pentru 2 zile. See you.

24 iulie 2010

A mai trecut o zi, nici o schimbare acelasi sentiment de neadaptat il am, asta si pentru ca din ce mi s+a spus prin meetingul din cluj din aprilie si apoi prin chaturile avute cu promotorii mei ioana si albina + chinezoaica yaniu precum ca aici voi gasi biciclete cu care ma pot plimba , insa nici una nu mi+a spus ca ele de fapt sunt stricate si ca de fapt sunt cateva dar ele stau incuiate pentru ca le folosesc numai clientii hotelului! Abia daca ma mai saluta vreuna din ele , parerea mea este ca ele si+au facut treaba adica sa ma aduca aici si de aici o sa vina altii , de data asta profesori cica, care ma vor lua cu ei in suedia ,dar la fel intr+o pustietate ca asta , departe de omenire si acolo trebuie sa reparam containere. Tot de acolo se va pleca in colectare de haine second hand . Cum sta treaba de fapt, promotorii aduc oameni de obicei din europa de est – Romania, Bulgaria, Ungaria Cehia ,Letonia , li se pune un target in tara lor, sa stranga toata documentatia care duce intre 1000 si 3000 de euro ,suma pe care cu chiu cu vai o strangi, ajungi in Norvegia,ai impresia e ca esti in cea mai luxoasa tara dar de fapt tu stai in cel mai jegos loc din aceasta tara care dealtfel cui ii place natura e chiar frumoasa, si incep dezamagirile... incet, incet te prinzi de chestii caci auzi ca directorii scolii de fapt au 15 hectare de bananieri in Ecuador , vezi ca de fapt in bucatarie totul este unsuros si nasol mirositor ca biciclete nu sunt ,ca in lillehammer nu poti ajunge daca ai o zi libera, dai peste drogati, peste profesori care nu au nici o scoala decat cea de aici si de fapt ei sunt cei mai blazati, platiti cu circa 180 de euro , dar asta nu conteaza pentru ei pentru ca aici au ajuns sa aiba deja o viata cu mancare calda servita in fiecare zi ba unii chiar au si un copil facut aici un baietel de un an de zile . Pe undeva parca ar fi stat in stat! Ce mi s+a mai omis sa mi se spuna este ca prin martie a murit un om care mergea la colectare de haine second hand si un altul a trebuit sa stea 4 luni in spital din aceleasi motive si ca dupa acest accident de fiecare data cand pleci in colectare te pune sa semnezi o foaie prin care iti iei angajamentul ca ai verificat masina ,rotile franele tot chiar daca te trimit cu o masina rupta in 2 cu sarmele de la anvelope iesite afara cu o camioneta cu tractiune pe spate pe timp de iarna cu soselele vesnic inghetate si daca refuzi sa mergi nu ai cum sa+ti faci banii sa intri in curs! Pentru ca acum ,am uitat sa va zic suntem in precurs,echipa se numeste november team 2010 si pot spune ca unii au abandonat deja prin neprezentare ,probabil ca au aflat mai repede decat mine de o parte din toate mizeriile din acest lagar de concentrare, tabara terorista sau puscaria voluntarilor, asa cum am denumit+o eu!

Desi este interzis sa consumi alcool aproape toata lumea cauta asta, azi noaptea un baiat din grupul meu a luat barca si s+a dus pe lac de unde a ajuns pe o insula unde era instalat un cort unde a gasit o sticla goala de vin. Tot azi noapte un alt amic mai vechi in scoala n+a mai ajuns la mine in camera pentru ca venise colegul lui de camera de acasa ,bineanteles cu ceva de tras la masea!

Prima data cand am intrat in sevraj in viata mea a fost joi adica a 2 a zi dupa ce am ajuns aici. Exista in scoala un loc anume care se cheama smoking room (cica acolo se socializeaza), ma rog , nu sunt de acord , eu acolo n+am auzit decat barfe si am simtit doar unde negative atat la propriu cat si la figurat Sincer nu stiu exact ce trageau ei acolo dar pot spune ca dupa ce am stat aproape o jumatate de ora m+a luat cu ameteli , tremurat , pofta mare de tigara dureri de cap si o sfarseala aproape de lesin! Se pare ca am inceput sa adun puncte de experienta caci asa se cere la aceasta scoala , sa aduni cat mai multe puncte de experienta . Cu asta pot spune cu mana pe inima ca nu m+am mai intalnit, deci se poate numi linistit experienta. E prima oara dupa cinci luni cat am de cand m+am lasat de fumat cand am simtit asa o mare pofta de tigari. Sper in continuare sa nu ma apuc de ele chiar daca am la mine un cartus intreg de Kent. Procentajul ar fi de circa 90% sa ma apuc dar eu am incredere mai mare in cei 10 ramasi. Un tip din targoviste mi+ a dat doua luni pana sa ma apuc, eu i+am replicat ca am nevoie de doar 2 zile (asta asa la misto) , una a trecut, mai e nevoie de ziua asta . Fug la un dus si apoi la masa , mai sunt de povestit o gramada , de fapt de cate ori iesi din camera si pana te intorci te incarci cu o gramada de povesti. Din pacate majoritatea sunt negative ,deprimante pentru mine , ma lupt cu aceste sentimente si ma intreb daca asta inseamna sa fii voluntar.

ASTEPTARI

Cum spuneam intr-o postare anterioara, o sa explic asteptarile mele privind aceasta aventura care va veni! In primul rand, simteam nevoia de o noua provocare in viata mea, mi s-a ivit aceasta oportunitate si mi-am zis sa incerc! Ce astept de la proiectul acesta?

Astept sa ma pot face util, sa pot ajuta niste oameni care au nevoie de deschiderea mea spre uman si, pe plan personal, imi doresc sa invat limba engleza foarte bine, iar norvegiana si portugheza la nivel conversational!

Mai astept sa scap de tara asta de kkt si sa traiesc si eu normal, cu oameni sinceri, curati si educati! Vreau sa privesc oamenii in ochi si la fel sa ma priveasca si ei, sa le multumesc pentru un zambet (daca va fi cazul) tot cu un zambet sincer!

In rest, aventura va fi din plin - din cate mi s-a spus - asadar mai trageti cate-un ochi pe blog si negresit vor veni si pozele, foarte curand!!!