Intre Madalina Manole si Adrian Paunescu!

Am lipsit din Romania exact intre aceste doua triste evenimente! In Romania nu mai este zambet dupa cum se vede , toata lumea merge la inmormantari prin televiziuni se discuta despre inmormantari mai mult la mobil, sport nu mai face nimeni, se asculta muzica la radio(mare greseala!), niciodata nu o sa auzi la radio exact stilul de muzica pe care-l indragesti. O gramada de lume cred ca ar asculta Adrian Berinde si totusi de vreo 15 ani nimeni nu mai difuzeaza asa ceva si totusi omul a scos un album AZIL ii spune , un disc care nu se gaseste nicaieri doar pe un site poate fi ascultat(e genial). Mi-ar placea sa-mi pot deschide propriul post de radio, as avea muzica sa schimb din temelii aceasta intoxicare ce se intampla in Radio la ora actuala! Pentru cine mai are timp si nervi as propune sa ascultati albumul lui Eric Clapton - Eric 2010. Un album care exprima exact asa cum este toamna!!! Blues...

Revenind la Romania si la romani observ o tara plina de energie o tara in care lucrurile se misca dar nu sunt sigur ca in cea mai buna directie. Multa agitatie (nu stiu pentru ce?), de ex. in ultimul timp am vazut ca se consuma foarte multa energie pe legea care te obliga sa-ti schimbi cauciucurile de iarna cand vine zapada..., superb subiect , e exact ca intrebarea :De ce dracu ninge cu zapada!!!

A murit Paunescu (dormi in pace poetule!), sa vedeti acu ce o sa se mai discute ca ii va trebui vreun an sa se inalte sa se linisteasca si el ca tot ömu"! Viata merge inainte cu toate ca unii isi doresc inapoi cica inainte era mai bine, no las ca'apoi e judecata si de aia se ocupa altii !

Despre preturi pot spune ca am gasit laptele mai scump ca-n Suedia dealtfel cam toate preturile la mancare sunt cam ca cele de pe acolo in afara de paine care e intr-adevar mult mai scumpa in vest!

In rest Romania este libera in continuare , asta pana la granita ca dupa aceea devine o tara saraca cu oameni furaciosi si lenesi in care occidentul nu are incredere si ne aseamana cu bulgarii la caracteristici.

Traieste clipa sau Carpe Diem cum spunea unul din strabunii nostri! Problema clipei 2010 este ca intr-o singura clipa sunt mai multe clipe , pe care s-o traiesti, pe care s-o alegi? E o clipa trista in care a murit poetul , in aceeasi clipa e una care il mai trimite odata la comunisti si mai e una in care Fanus Neagu ne vorbeste insusi despre el in viitorul apropiat si n-i se descrie ca urmatorul dupa poet , problema e cine o sa ne vorbeasca despre Fanus.., poate Dinescu, si apoi!?!

Bun, Traiasca Folk-ul, cu poeziile lui pline de visare si cant!!!

P.S.Pentru cei ce nu mai stiu numarul meu de mobil am sa-l scriu aici: 0722892356.

S-a incheiat tortura psihica!

Back to Romania , mai liber ca oricand, inca nu ma pot obisnui cu ideea acestei simtiri, mai astept in somnul meu dulce sa ma trezeasca cineva sa-mi dea de munca dar tortura psihica s-a incheiat a ramas doar subconstientul activ.
Atata pot spune acum , voi reveni cu detalii despre tot ce se intampla acolo numaidecat!

La 6 luni departare de Mozambic sau la 2 saptamani distanta de Suedia!

11.10.2010

‘’Am sa-mi trag un glont in cap,

Si-am sa-mi fac o gaura

Si-am sa vad lumea prin ea

Intr-o alta aura… ‘’ , il urasc pe negru!!!

Ca toata lumea de aici , adica 4 bulgari si doi romani , incluzandu-ma si pe mine aici! Ca si toate echipele care au mai trecut prin Vara, indifferent de nationaliate de data asta. Are acest negru darul de a-i enerva pe toti din cauza caracterului in primul rand. E tare tipu daca inca este in charge aici in Vara si continua sa futa pe toata lumea(scuze).

Prin iulie la sfarsit eram in Hornsjoe (Norvegia), urma sa ne alegem locurile unde urma sa muncim urmatoarele 3 luni pentru a strange bani pentru inceperea scolii de voluntariat care va incepe pe 1 noiembrie. O gramada de povesti despre Vara si un om care are grija pe acolo de toate treburile inclusiv sa-i educe pe viitorii cursanti… sigur numai povesti urate cum ca isi bate joc de oameni ca e cel mai marlan dintre toti, cate si mai cate…, mai erau alte 3 variante de munca, una in Roneby (o statiune la marea Baltica din Suedia), in Nordul Norvegiei, aproape de cercul polar , loc surprinzator de frumos, sau sa ramai in hornsjoe sa lucrezi la hotel, bucatarie etc. Eu am ales ca prima varianta Vara si ca secundara North Norway(pt a vedea aurora boreala), alegerea mea a fost exact in aceasta ordine , a 3 a nu mi-o mai aduc aminte. Si vorba aceea vezi ce-ti doresti , poate ti se indeplineste, mi-a iesit ca merg in Vara. Am ales aceasta varianta ca prima optiune exact pentru a da de cel mai greu program, stiti voi mandria aceea de barbat de tough guy! Si am dat intr-adevar de un program cumplit, munca, cat cuprinde , oameni fara prea mari valori cam tot ce poti intalni in parnaie sau armata, acum pot adauga inca o categorie aceea de voluntary, cam tot pe acolo se invarte treaba. Nu stiu daca am scris ori ba despre faptul ca unii vin aici ca sa aibe ce manca si un loc unde sa poata dormi la caldura fara sa le pese prea mult de ce-i inconjoara, cand i-am povestit uneia de aici ca eu in Romania am o viata normala de familist cu copil si nevasta si ca duc un trai decent mi-a replicat ce caut aici!?! I-am spus ca initial pe cand eram in Romania ma gandeam sa ma inrolez ca voluntary sa ma pun in slujba a ceva frumos care sa merite si apoi oi vedea eu ce iese… dar acum , nimic din ce credeam despre treaba asta n-am gasit si nu-si mai are rostul sa gandesc sau sa sper. Si totusi ma aflu in continuare aici sau mai bine zis ma aflu la 6 luni departare de Mozambic si la 2 saptamani departare de Suedia pentru ca eu inca ma incapatanez sa mai sper la acel telefon miraculous de la femeia cu chiria! Dar sa revin la inceputul suedez (love at the first sight!), splendida Suedia , am aceleasi convingeri, neaparat sa veniti s-o vizitati in cursul verii si ca pont va spun sa va cazati in campinguri… Eu am fost cazat la 12 kilometri de primul oras in mijlocul unei plantatii de cartofi si grau si alte produse agricole ce ma mai inconjurau, primeam in fiecare seara vizitele nocturne ale iepurilor salbatici, al vulpilor si caprioarelor din padurea invecinata si asta fara nici o jena din partea jivinelor! Nu-i asa ca pare ca un basm? Eu chiar l-am trait in mare parte singur mai ales in primele 2 luni de stat aici (acum e relax),

Cum am intrat aici in treaba pot spune ca am avut parte de selectie naturala (cine rezista bine , cine nu , valea…), in prima saptamana am avut parte de zile si nopti de lucru legate intre ele fara nici o pauza , fara nici un somn circa vreo 3 zile si apoi o noapte de somn si apoi iara 48 de ore de munca cu doar 4 ore de pauza in acest timp de am ajuns sa ma cert cu partenerul cu care mergeam in clothes collection doar ce-i simteam mirosul, la fel procedau si ceilalti doi. Dupa o saptamana, ai mei au inceput sa pice ca mustele cand le dai gazare, febra, atat muscular cat si corporala , raciti cu tuse, temperature ,fervex,aspirine ce mai tot tacamu. Bineanteles ca tot greul a picat pe mine, pentru ca eu daca nu m-am imbolnavit a trebuit sa muncesc mai mult in lipsa lor, mergeam ba cu negru ba cu unu care se simtea mai bine la colectari si apoi trebuia sa incarc tirul de 10 tone doar cu spatele si mainile. In acea luna cred ca am carat mai bine de 100 de tone de haine, si pe langa toate astea trebuia sa fac si de mancare si curatenie si cumparaturi , de am zis ca s–a intors lumea cu fundul in sus , a ajuns albul sclav la negru. Kenyanul dupa o saptamana, doua nu mai facea nimic decat sa ne mane pe noi de la spate si sa ii fie servita mancarea calda in fiecare zi! Si nu aveai ce face pentru ca daca refuzai ceva iti facea raport si pe aici tie drumul! Pe mine m-a ferit Domnu de orice boala , nici macar ochii nu ma dureau asadar am avut o sanatate de fier si am reusit sa fac fata situatiei cu brio dar nu pot sa uit momentele cand negru venea la 12 noaptea sa ne scoale pe cei care dormeau si sa ne puna la descarcat vanu ca venisera ceilalti doi din cursa sau cand ne punea sa gatim indifferent daca mai era mancare de ajuns inca din ziua anterioara sau cand mi-a cerut 50 de koroane, intr-o duminica , ca mi se stricase bcicicleta in oras si nu puteam sa vin pe jos si sa mai car si bita ca incepea sa se intunece si atunci l-am sunat si l-am rugat sa trimita un baiat cu masina sa ma ajute, el a fost foarte franc, 50 de koroane!

Au fost mai multe faze dar nu cred ca merita sa-i dau atentie acuma, ma bucur ca mi-am strans banii ca acum sunt in “concediu” in sensul ca daca vreau sa muncesc o fac, daca nu …. stau si scriu pe blog sau citesc, sau joc fotbal, tai frunze la caini, orice pot face acuma cand mi-am strans banii. Ma bucur pentru ca acest program pana la urma chiar te face sa te simti puternic dupa o perioada de timp si iti da incredere in tine , nu inainte de a avea multe depresii si momente foarte grele care adunate cu oboseala te face sa nu mai gandesti normal.

Intr-un weekend ne-a vizitat profesoara din Hornsjoe o alta negresa (super desteapta femeia), dar care incearca sa-ti spele creierii sa te faca sa te simti important , un lider si altele… , cum ar fi sa devii un model pentru oamenii ce ne inconjoara, un fel de gandire de secta .

Printre altele m-am indragostit de muzica lui ARMIN VAN BUUREN, va recomand cu mare entuziasm cel mai recent album al sau pe nume MIRAGE!!!! Dementa totala!

Eu voi mai scrie in curand , caci povestioare mai am si nu le pot pune toate in aceeasi postare ca ma apuca noaptea, apropos e déjà intuneric si e 18:25! Deci noapte usoara!!!

personnumer cu p mic! in poza eu in Goteborg

09.10.2010

Nu am mai scris de mult, cauzele sunt multiple: lipsa timp(multa munca), lipsa idei (starea relativa de bine)!

Stiu ca unii dintre voi abia asteptati o veste , ceva proaspat de la mine, adevarul e ca m-am obisnuit aici si ca ultimul lucru care ar fi sa-l fac este sa revin in Romania. Asta nu inseamna ca iese din discutie pentru ca sansele ca sa ma pot stabili in Suedia de exemplu sunt foarte mici si mult mai mici in Norvegia!

Sigur sunt sanse sa merg mai departe in proiectul de “salvare a planetei” prin voluntariat, proiect in care de fapt nu cred o iota! Sunt doar niste bani care trebuiesc cheltuiti si asta-I tot. Au gasit fraieri de romani si bulgari , curiosi sa i-a lumea si viata in piept sa-si faca aventura vietii prin Africa si INDIA! Nu-I bai cu ceva tot o sa raman si eu, cu niste amintiri carora nu le trebe nici aparat de fotografiat! Schimband un pic vorba si vorbind despre Suedia pot spune ca e departe de ceea ce traim noi in Romania , e o viata cam cum traiam noi prin anii 80’ (pentru cine a apucat), dar cu bani si cu supermarketuri! In sensul ca ai cam de toate , ai si bani dar daca nu ai un hobby pe care ti-l poti permite financiar te poti plictisi foarte repede! Am gasit ca stil de viata o asemanare cu sasii din Transilvania in perioada in care mai erau rezidenti in Romania. Oamenii de pe aici sunt foarte draguti, nu prea comunicativi dar daca ii opresti si ii intrebi ceva iti raspund cu mare amabilitate. In schimb cam aici se opreste conversatia, in sensul ca daca tu nu continui , ei iti raspund doar la intrebare , foarte putini continua conversatia cu tine! In schimb sistemul lor de invatatura si de trai e bunicel, nu si pentru un roman insa, pentru ca se vede de la o posta ca nu prea ne vor pe la ei prin ograda si iti trebuie ceva timp sa-ti dai seama cam cum trebuie sa actionezi sa poti sa ai si tu cateva idei de cum ai putea sa te decurci in aceasta tara. In primul rand se pune problema de chirie, si nu poti inchiria ceva daca nu ai un contract de munca valabil pe cel putin un an de zile , sa dovedesti proprietarului ca ai cu ce plati renta! Ca sa nu mai spun ca ai nevoie de recomandare de la fostul proprietar(in cazul in care ai avut o alta chirie), ai parte de un interviu cu niste intrebari standard, cum ce fel de persoana esti , daca fumezi….etc! Deci tu ca persoana care vi din Romania pentru prima oara si vrei sa inchiriezi ceva ai sanse reduse sa ajungi la o colaborare de genul asta daca nu ai pe cineva aici sau daca nu vi cu contract de munca si atunci se ocupa firma de toate. Efectiv ai toate portile inchise, credeti-ma am incercat in foarte multe feluri sa ajung sa inchiriez ceva. Nu am reusit sa obtin decat un interviu cu o femeie care are o camera de inchiriat si acum astept sa vad daca intr-adevar o sa-mi inchirieze sau doar a facut misto de mine si m-a trimis la plimbare cu faza ca acum ea zugraveste si ca o sa ma sune cand e gata dar fara sa am si eu numarul ei de telefon! Si asta a fost cel mai fericit caz pe care l-am intalnit in lunga mea cautare a unui adapost. Am cheltuit o gramada de bani doar pe telefoane de am terminat de sunat toate firmele imobiliare si persoanele care aveau case de inchiriat din acest oras Vara si imprejurimi. Dupa aceea am luat la rand alt oras si tot asa, fara nici un rezultat. Bineanteles ca le vorbeam in engleza si cred ca asta m-a dat de gol ca nu-s de-al lor. Apoi am inceput sa merg la adresa de imobiliare si iar nimic(toate erau inchise), cum va spuneam fara programare n-ai ce cauta la usile lor. Nervi intinsi la maxim , tentative de depresie , tristete mare , toate adunate intr-o singura persoana, intr-un singur moment al zilei! A se vedea filmul Wall street cu Michael Douglas cand lasa masina in mijlocul intersectiei si o i-a razna. Intr-un final ma gandesc sa merg inapoi la Vara Kommun (primaria orasului),caci de la ei am luat toate numerele de telefon si adresele si sa ma pun in fata primariei pe scari si sa dorm acolo in semn de protest dar inainte sa le mai vorbesc odata oamenilor dinauntru si sa le explic ca am bani pe card si ca nu pot sa gasesc o chirie(cheap of course)! Zis si facut am intrat am deschis discutia, au inceput darile din umeri si intr-un final ajung la sefa care se ocupa de locuinte, ii explic ca nu cer mila , ca nu vreau nimic social ca am suma respectiva pentru o chirie ce se cere pentru o camera dar ca nu gasesc pe nimeni sa-mi inchirieze nimic din oaresece motive…! Pana la urma se pune “sefa” pe telefonul fix imi aranjeaza interviul cu femeia respectiva care ma pune pe stand by. Dragii mei , eu acum am posibilitatea sa ma intorc la scoala din Norvegia dar spuneti-mi si mie daca asta era singura posibilitate ca eu sa inchiriez intr-o tara straina unde nu cunosc even a person, cum draku sa traiesti asa cu sabia deasupra capului si cu ochii pe cellular doar doar o suna femeia aceea! In sensul ca nu am semnat nici o hartie , a fost doar un gentleman agreement dar ma intreb , tine asta cu o femeie!?!

Alta problema pe care am intalnit-o aici a fost legata de numarulpersonal pe care trebuie sa-l obtin ca sa ma pot inregistra la evidenta populatie si totodata acest numar te ajuta in multe chestiuni cum ar fi:sa-ti gasesti o slujba, sa te poti duce sa inveti limba suedeza la o scoala unde nu trebuie sa platesti nimic, sa-ti deschizi un cont in banca…

Povestea pleaca tot de la primarie, unde dupa ce ajungi si ceri amanunte te trimite la skateverket dar ei ii spun Swedish id, ma rog , ajung la skateverket le spun problema , ei imi spun ca nu am nevoie de acest personnumer, ca ma pot angaja si fara. Ok , plec de acolo la fortele de munca le spun ca , caut de munca pentru persoana cu dificienta vizuala, le arat ca diploma mea e semnata de un minister al guvernului din Romania, blah blah, totul e in regula, imi da o adresa de internet pe care imi spune ca doar trebuie sa intru, sa ma inregistrez, sa completez niste rubrici cu trecutul meu si dupa aceea sa ma intorc la ei sa ma preia o persoana care lucreaza cu imigrantii si apoi o alta persoana care lucreaza cu persoane cu probleme de vedere! OAU, imi zic(ce inseamna civilizatie si o tara care baga lumea in seama), dar stupoare, cand ajung acasa si deschid pagina principala a adresei pe care mi-a dat-o , ce credeti ca imi cere primul lucru:personnumer!!! Ce gluma... ca nu-I buna nici de gluma s-o iei. O iei razna. AAA si am uitat sa va zic ca toate birourile sunt in alt oras, la 35 de kilometric distanta si aici transportul te costa, cat despre hitch-hiking e la fel ca si in Norvegia , am stat 4 ore sa ma i-a cineva 30 de kilometri, de am ajuns sa scriu pe pancarda: 4h waiting!!!

Ultima dar nu ce-a de pe urma a fost cand m-am dus la politie si am cerut lamuriri vis-à-vis de personnumer, ei mi-au dat niste adrese de la migrationsverket unde trebuie sa te inregistrezi ca sa ai drept de rezidenta dar tot nu are nici o legatura cu personnumer! Am scris si la acestia , acum stau si astept si ma feresc de seful de aici de la scoala sa nu-mi i-a scrisoarea cu actele ce tre sa vina si tot asa. Sresul e din plin, oricum am zis ca nu mai cer nici un personnumer pana nu ma suna femeia cu chiria(daca ma suna)si apoi o sa merg la skateverket cu contractul de chirie si cu decizia de pensioanre si cu ce o mai trebui! Pe langa toate astea am muncit si am ajuns sa fiu primul cel care-si termina banii din echipa de 18 membri din care au mai ramas vreo 13, adica 6 romani si 5 bulgari , un leton si o unguroaica! Restul au..., “au invins” si au plecat , s-au carat pe la casele lor! Aventura cu bulgarii si cu “seful” meu Kenyan este foarte interesanta si ea dar o sa o scriu intr-o viitoare postare! Intre timp am fost bagat in consiliul profesoral, emotii si c ate si mai cate, incercare de spalare de creier, sunt foarte multe de povestit! Poate maine si asa am acum timp sa stau la taclale! Va pup dragilor fiti pe faza , sper sa nu fiu prea plictisitor!!!

Domnisoara Suedia!!!

Dragii mei, 29.08.2010 (la multi ani sorine!!!)

Sunt de mai bine de o luna in Scandinavia, nici nu stiu cand a trecut timpul pentru ca am trait emotii intense in toata aceasta perioada. E drept ca in general au fost emotii negative si de tristete dar ce-a mai mare teama a mea ramane sa nu ma intorc in Romania! Aici in SUEDIA pot spune ca vara a trecut , a inceput sa bata vantul tot mai tare si ploile dar culmea , pentru ochii mei e bine , ma simt foarte bine cand ploua! Am vorbit cu un egiptean despre durerile mele de ochi din Romania si mi-a spus ca aici in Suedia nu exista aproape deloc poluare si asta ar fi una din cauze. Despre echipa asta din Vara unde sunt si eu pot spune ca sunt total dezamagit si cred in continuare ca nu are nici o legatura cu voluntariatul ceea ce se intampla aici. Mai stau cu un roman de 19 ani si 2 bulgari infecti cu niste caractere mizerabile. La fel si boss-ul de aici, un Kenyan pe nume Gordon. Cel din urma e atat de parsiv incat te minte in fata , l-am intrebat intr-o zi , curand dupa ce am ajuns aici , daca pot sa merg si eu la niste cursuri de suedeza si el mi-a spus ca nu e timp de asa ceva! Dupa aproape o luna , intr-o dimineata imi spune ca el trebuie sa plece la niste magazine sa vorbeasca cu niste manageri sa amplasam containere pt haine second hand. Dupa aproape 4 ore vine inapoi cu un prieten(egipteanul de care va vorbeam) si intru in vorba cu el (nu-i stiu numele), si-mi spune ca s-au intors de la scoala ca e in clasa cu Gordon al meu si ca invata impreuna suedeza!!! Si asta e una din multele mizerii pe care le face, daca ar fi sa-l poreclesc l-as numi marlanu’! Negrul marlan!!! Ceilalti doi(bulgarii), niste putori ordinare, se fac ca muncesc il pupa-n cur toata ziua pe negru… si cand e de lucru se dau loviti. Te doare mintea ce poti vedea aici ca si character uman, experimentez in fiecare zi tot mai si tot mai mult. De exemplu acum unul din ei Tsvetomir, este cu bicicleta la plimbare, bicicleta care mi-a luat o zi intreaga s-o repar si dupa ce a fost gata , eu n-am mai avut loc sa ma plimb. Dimineata la prima ora o i-a negru’ iar dupa amiaza bulgarul. Nici macar multumesc. Si ca sa pun punct trebuie sa mai spun ca amandoi au carnet si s-ar putea deplasa cu masina. Dar nu-I nimic, o sa caut sa cumpar o bicicleta , dar e tare scumpa… vreo 500 de euro! Celalalt bulgar Peter e si mai infect , are un character conflictual , toata ziua e pus pe harta si pentru orice are explicatie, bineanteles doar in filosofia lui poate avea dreptate, ganditi-va doar ca de fiecare data cand venim acasa de la clothes collection , in loc sa intram in curte cu fata si sa mergem 40 de metri asa si apoi sa intoarca masina (caci e loc sa intorci tirul), el tot timpul intra cu spatele si merge asa de ma plictisesc, la inceput ma ruga sa cobor si sa-l ajut sa parcheze dar acum sar din mers si merg in casa si-l las inca vreo 10 minute sa parcheze. Cateodata e 4 sau 5 dimineata si-ti vine sa lasi nevoia masina la 10 metri de casa si sa fugi in pat nu sa mai si incerci sa mergi cu spatele. Cel mai comic e cand il intreb ceva el spune da si da din cap invers!!!! S-au cand ajungem la un container cu haine, eu cobor sa i-au hainele si sa le bag in saci si el ramane in masina( stau si eu langa container cate 10 minute si apoi vine si vede ca nu muncesc si-si da seama ca treaba asta trebuie s-o facem amandoi… Acu o zi am muncit 48 de ore (adunata cu precedenta bineanteles), si dupa vreo 8 ore impreuna l-am intrebat daca a pus ceva de mancare, el fusese acasa de 24 ore(fusesem cu alt sofer inainte), el zice ca da , era plasa in partea lui , ma rog il mai intreb de vreo 3 ori daca mancam, daca bem si noi niste apa daca nu stiu ce si dupa 8 ore de munca ajungem acasa!!! Nu a vrut sa-mi de-a de mancare si mai bine n-a mancat nici el si a adus mancarea cu el inapoi. Acasa m-a asteptat romanasul meu cu friptura(traitzar sufletu’ de copil de 19 ani). Cu Norby baieitasul din Viseu de sus sau de jos, nu stiu exact, tot timpul uit , ma inteleg bine, am inceput printr-o cearta pt ca era cam copilul lui mama si statea toata ziua fara sa faca nimica dar acum e ok. Era sa-l manance bulgarii daca nu-i luam apararea, il bagase pe tzeava la Gordon , cum ca nu face nimic ca nu munceste ca nu face curat ca nu gateste(chestii din astea, copilarii!) dar la negru aveau intrare plus ca indirect faceau pe sefii cu el si cand am vazut cum urlau la copil am luat pozitie si le-am interzis sa mai urle la el spunandu-le ca nu au venit aici sa-l educe pe Norby si sa nu mai urle la el ca-l intimideaza. Pe asta Gordon a inghitit-o si a fost de accord sa nu mai urle in special Peter la el. Deja Norby prinsese frica ( mi-a spus ca statea in pat si se gandea ca PETER e in stare de orice si ca se asteapta si sa vina cu cutitul la el in camera. L-am linistit si i-am spus sa nu-I fie frica chiar daca Peter are fata de puscarias (asta pe bune). Cateodata stau si ma gandesc ca astia de la scoala ne-au pus in echipa asta 2 romani cu 2 bulgari , sa ne eliminam sa mai scape de noi. Ei zic ca ne-au mixat sa invatam engleza mai bine dar sincer eu mi-am stricat-o de tot( nu stiam f mult ), dar cu astia izthiz si tzi thingsare au ce-a mai pocita engleza din cate am intalnit! Cu sigurnta pot sa va spun ca in Bulgaria nu mai calc in viata mea (such an idiots!!!). Am vorbit cu ceilalti romani care sunt in nordul Norvegiei cu alti doi bulgari si au acelasi sentiment!!!

Sa nu va mai zic de felul cum conduc la volan ca ma impusca Andreea si divorteaza de mine daca nu ma intorc acasa, daca o sa povestesc pe larg. Totusi pot spune ca am cel putin 3 pericole la fiecare colectare din care din una scap la mustata. De 2 ori era sa calce pe trecerea de pietoni 2 gagice blonde,blonde de le vedeai si daca aveai ochelari de ski sau de sudura!!! Peter al meu nici urma de frana chiar daca ele aveau déjà doi pasi facuti pe trecerea de pietoni. M-am plans la Gordon si i-am povestit 3 intamplari grave care s-au petrecut pe sosea cu PETER LA VOLAN si mi-a spus ca la sunat si un om care l-a vazut (pe masina avem firma si nr de telefon) , dar ca ii mai da o sansa. Din partea mea nu avea nici sansa de a circula cu trotineta , cred si acolo prezinta pericol. Eu de ex cand merg cu bicicleta nu vad decat 5-6 metri in fata mea dar exista o banda intrerupta pe langa care merg si plus de asta trasee, pt biciclisti(inca un motiv sa nu mai ajung in Romania), ce vreau sa zic este ca aici , cu bicicleta nu simt nici un pericol,daca sunt pe drum national ma ocolesc masinile de zici ca ocolesc alte masini , se duc pana pe partea cealalta. Se pune accent foarte mult pe respect fata de persoana, a nu-l deranja nici macar cu un fulg si daca intri in vorba cu ei sunt foarte calzi si draguti , stau de vorba cu tine pana te plictisesti, esti tratat de niste straini de parca ai face parte din familia lor. Inclusiv la un birou de taxe unde am avut ceva treaba pe la administratia fiscala, era o doamna cu care am stat de vorba si pana n-am inteles tot ce vroia sa-mi spuna nu m-a lasat sa plec. Ca sa nu mai spun ca mai avea un pic si ma lua de mana sa ma duca la adresa unde trebuie sa ajung(la fortele de munca), mi-a dat schita mi-a dat nr de telefon, mi-a aratat pe harta, a intors laptopul sa vad o poza cu cladirea unde trebuie sa ajung, ce mai incoace si incolo, no comment!!! Si la sfarsit mi-a urat si sa am mult noroc sa gasesc ce caut.

In alta ordine de idei Suedia e tara in care poti vedea multa simplitate , nimeni nu se imbraca de la d&g(pt nico si walter), stiu sa se bucure intr-adevar de frumosul pe care toti l-am simtit candva in copilarie acel frumos privind norii sau luna de pe cer ori uitandu-ne la doi batranei care se plimba de mana prin parc, la copii ce se joaca cu zambetul pe buze si cu parul in vant, care se uita mirati la cum o caprioara se poate adapa nestingherita la un izvor care curge la 10 metri de casa unui om(aici e interesant OM!!!). Suedia e ca o domnisoara de care te indragostesti si ai ambitii si emotii (ii faci pe plac) ca poate , poate te va baga si pe tine in seama, astepti scanteia sa i-a foc iubirea ! Tara care te mangaie in fiecare zi cu o raza pala de soare plange pe umarul tau cu stropi de fericire de ploaie, te hraneste zilnic cu sentimente frumoase aduse de vant si mai spre seara iti ureaza noapte buna cu norii care maine iti vor aduce din nou o zi minunata! O viata minunata sa aveti si voi, oriunde va aflati si cu ce ganduri porniti dupa ce cititi acest articol.

SUEDIA

05.08.2010

Ajuns in Suedia marti seara dupa o calatorie de 8 ore cu masina mica acum pot vedea detasat unele lucruri. In primul rand observ ca desi nu am castigat nici un ban caci lucrez voluntar, totusi nu+mi lipseste nimic, n-am castigat un ban , n-am cheltuit un ban… Cred ca daca as si castiga bani as deveni un om bogat! Am masina, am buget de mancare(55de coroane suedeze/zi!), am camera mea, am miniterenul meu de fotbal, pot sa fac un gratar(am cu ce!), am o livada cu meri, visini, prune, ce mai e super fain!

15.08.2010

Dupa cum se vede nu prea mai am timp sa scriu,asta inseamna ca am altceva de facut caci cerneala e destula. Adevarul e ca e foarte mult de munca (am muncit si 24 de ore) cu doar o ora de pauza! Nu ma pot plange , ma simt bine fizic si psihic si asta e bine, ma tot gandesc sa renunt la program dar numai daca gasesc ceva de munc sau ceva palpabil, am trimis niste cv-uri insa peste tot imi trebuie limba suedeza sau norvegiana in Norvegia. Ca si tara Suedia mi se pare mult mai frumoasa decat Norvegia orase dragute totul e ca la carte, intr-o zi am vazut o familie de fluturi formata din mama, tata si 2 copii(si cand ma gandesc ca fluturii traiesc doar o zi), ceea ce inseamna ca poluarea in acest colt de lume este inexistenta. Suedia o tara foarte calda , simt, ca aici as vrea sa traiesc si sa si mor! Simt asa o pace interioara foarte linistita, traiul e bun , pe timpul verii poti sa te muti pe o barca cu motor si sa dormi in port , fara problem, supermarketul e la 20 de metri de port!

O sa incerc sa scriu mai des , sper sa am timp mai mult, in rest salut toti cunoscutii si nu uitati sa va bucurati de viata simpla!!!

p.s. pt elena: si cand ma gandesc ca l-am si votat!!!

La familia Mateescu in Oslo!

VA MULTUMESC SI PE ACEASTA CALE!!!

Finally prima poza

URMEAZA SUEDIA!

31.07.2010

Momentele bune cu cele rele alterneaza, se spune ca daca in viata ai luat clipele frumoase trebuie sa le iei si pe cele nasoale! E o lege nescrisa, in orice caz , in fiecare clipa ma incurajez singur, cum va spuneam, aici in scoala nu gasesti umanitate nu exista oameni cu adevarat binevoitori si daca vine cineva la tine sa te intrebe de sanatate inseamna ca are vreun interes! La sedinta de dupa hitch hiking am auzit multe povesti interesante, chiar am auzit povestea unui ateu cum a cautat ajutor la biserica. Foarte interesant galezu’ meu Daffyd, are un zambet permanent imprimat pe fatza, ai zice ca e desenat de cand s-a nascut, se vede de la o posta ca e unul fals dar el nu si-l schimba. La o convorbire anterioara hitch hikingului imi spunea ca el nu crede in Dumnezeu dar a fost primul dintre noi care l-a cautat. Parerea mea prin tot ce-am trait si cunoscut in viata asta este ca nimic nu se face fara voia Lui. Nu-s eu un tip foarte religios nu propovaduiesc biblia ori cuvintele Domnului dar ceva este cu siguranta. Acel domn pe nume BJORN care ne-a adunat efectiv de pe drumuri era si el un ateu dare eu cred in continuare ca Dumnezeu ni l-a scos in cale!

Azi la sedinta am sarit calul in sensul ca m-am cam dat la headmasteri in sensul ca pentru ei am facut pe desteptul, am indraznit sa le pun o mare problema si nu prea mai aveau cuvinte la discutia pe care am cerut s-o am cu ei de fata cu toata lumea. Mai exact le-am explicat ca in toata perioada de cand am venit incluzand proba de hitch hiking nu m-am simtit niciodata voluntar si ca idea de voluntariat nu prea are ce cauta in aceasta scoala! Mai degraba am avut nevoie de ajutor decat sa ajut, inclusiv la un moment dat am simtit nevoia de un psiholog ca sa inteleg ceva din ceea ce am gasit in aceasta infectie scolara. Credeam ca o sa am raspunsuri de genul ca va pregatim doar pentru perioada din Africa ori India dar nici macar asta. Mi s-a spus doar ca eu sunt de fapt student si ca mi se va oferi un proiect. N-am mai cautat, am simtit ca nu are nici un rost, ca orice as fi spus de aici incolo s-ar fi interpretat si mi-ar fi fost impotriva.

Tot azi am aflat ca pot sa stau in Norvegia cat pot eliberandumi-se un certificate de la imigranti si ca dupa 5 ani pot sa imi depun actele pentru rezidenta permanenta. O sa vad ce mai pot face in directia asta mai incolo.

Am aflat si ca de luni voi incepe lucrul , dar nu in Norvegia ci in SUEDIA mai exact la Vara, vom fi doi romani si doi bulgari ca la Campionatul Mondial de fotbal din USA si mai apoi la nu stiu ce alte campionat European, suntem de nedespartiti! Faza e ca doi dintre ei se urasc demoarte si miroase a praf de pusca. Norby,care din Romania , un baiat de 19 ani razgaiat si figurant, fara nici un respect fata de nimeni a spus la sedinta cand sau impartit locurile de munca , faptul ca el nu vrea sa munceasca cu Peter cu toate ca atunci cand a fost vorba de ce loc de munca vrei sa-ti alegi , prima optiune a ales Vara. Asa ca cum se spune pe romaneste ce-si face omul cu mana lui se numeste lucru manual. Conflictul e unul produs in saptamana care tocmai se incheie , prin hitch hiking si prin scoala, nu stiu exact de la ce a pornit dar sincer eu il vad pe Peter ca unul care chiar cred ca a facut puscarie. Nu zic ca e bine ca s-a pus cu el mai ales ca are si 32 de ani si o experienta de viata mai mare. Aseara chiar a venit Peter pe la mine sa discute , sa vada in ce ape ma scald si eu si in final am batut palma si am “semnat” un gentleman agreement in sensul ca nu o sa fim niciodata prieteni dar ne vom respecta reciproc. Intelegeti voi ce doriti din asta! Eu oricum stiu despre ce a fost vorba , viitorul va decide ce si cum.

Asadar de luni o sa va scriu din SUEDIA, cu 5 personaje: Norby , Peter , Zvetomir , eu sic el mai rau teacher din toata scoala , un negru pe nume Gordon. Se pare ca subiecte vor fi in continuare destule. Azi imi i-au ramas bun de la Nebunu’, el va pleca saptamana viitoare in Mozambic la Nacala , undeva pe coasta oceanului Indian. BAFTA NEBUNULE si mersi pentru tot! Fara tine m-as fi intors acasa!

Am observat ca din ce in ce mai multa lume citeste acest blog si se intereseaza de el si asta fara sa-I fac nici un fel de reclama ! Asta e un alt motiv sa continui sa stau aici sis a adun experienta pe care s-o bag la share! Va pup si va iubesc!!!

Daca apare ceva nou de la mine o sa aflati asa ca mai deschideti din cand in cand aceasta pagina…

0040722892356(accept mesaje)

HITCH-HIKING

30.07.2010

Buna dimineata! La mine e 9 in the morning si e prima oara cand ma simt bine aici. Am terminat cu hitch hiking-ul , am ajuns aseara la 12 noptea la scoala , deci in graphic cum s-ar spune , deadline-ul era azi la ora 11.00! chiar cu 11 ore mai devreme. In total am facut peste 400 de km de autostop insa trebuie sa mentionez ca autostopul din norvegia e intr-adevar o aventura. Foarte greu te i-a cineva ,am stat si 7 ore sa ma i-a cineva in masina. Lor li se pare ciudat ca cineva sa faca cu mana la margine de drum, normal daca fiecare are parcate in curte cate 2-3 masini!Alt motiv ar fi cele ce se aud la stirile televizate si ce citesc in newspaper-uri. Adica despre est-europeni, in special romani si bulgari care au devastat si ingrozit in acelasi timp si Norvegia. Ei cand te vad la marginea drumului isi d-au seama ca esti din acel colt de lume si pur si simplu nu se opresc. Unii iti arata degetul mijlociu,altii iti dau claxoane,unii mai draguti iti fac cu mana, in special babele(ce-o fi in mintea lor…!?!), altii se fac ca opresc si apoi pleaca mai departe deci poti spune ca e o provocare sa faci cu ia-ma nene in Scandinavia! Si totusi cu toate acestea am ajuns teafar si nevatamat, atat in Oslo cat si inapoi in Lillehammer. Daca m-ar intreba cineva daca as mai face o data treba asta , i-as raspunde fara sovaiala ca abia astept sa cuceresc Norvegia cu autustopul! Paradoxal sau nu in momentul de fata ma simt invingator, avand in vedere conditia fizica cauzata de vederea mea si raportandu-ma la ceilalti din November team 2010 care au facut doar 60 de km si apoi s-au oprit, eu ma simt , fara falsa modestie, un campion!

Am pornit din Lillehammer, joi dimineatza la 9 si dupa 10 km de mers pe jos pentru a gasi un refugiu,gas station sau ceva unde sa ma pot instala cu ceilalti 3 cu care am pornit(oana,dani si norby) sa facem cu autostopul, am ajuns intr-un satuc si ne-am instalat. Dupa o jumatate de ora Oana si cu prietenul ei Dani au gasit pe cineva care i-a dus direct in sentrum Oslo-ului. Eu cu Norby am stat aproape inca 2 ore sa ne i-a cineva si finalmente dupa ce a oprit cineva ne-a dus 10 km. Mai aveam de facut 180 pana la Oslo. Ajunsesem undeva pe langa o benzinarie la 30 de km de Hamar, urmatorul oras important in itinerariul ce-l aveam de parcurs pana la destinatie. Aici am stat iarasi vreo 3 ore, am schimbat tactica adica in momentul in care am vazut ca timp de 2 ore nu ne-a luat nimeni , cu toate ca aveam si o pancarda inscriptionata cu capitala Norvegiei, am schimbat si am scris Hamar apoi PLEASE HAMAR, apoi ne-am schimbat si am stat doar cate unul in diferite locuri am intrebat prin benzinarii dar oamenii ne ocoleau. Ma rog, intr-un final ne-a luat un brutar si ne-a mai dus 30 de km pana-n Hamar! Aici ne-am intalnit cu alti 2 colegi care si-au ales tot destinatia Oslo si ajunsesera dupa 7 ore , la 50 de km de Lillehammer ca si noi . I-am salutat si apoi ne-am despartit pentru ca 4 eram déjà prea multi! Eu cu Norby o pornisem pe jos spre Oslo si dupa o ora de mers pe jos aud o frana si apoi vad un jeep care ne taie fatza si un strigat (hey guys, common!), erau colegii nostri bulgari , peter si nikolay, care nici acum nu s-au intors din expeditie! Am avut o bafta cat casa pentru ca soferul jeep-ului s-a dovedit a fi un om de toata isprava, dupa ce ne-a chestionat despre misiunea noastra,nationalitatea si educatia noastra s-a apucat omul sa-si sune nevasta sa-I spuna ca in seara aceea vor avea musafiri(adica noi). A oprit intr-o benzinarie ne-a cumparat de mancare si de baut(racoritoare!)si a inceput sa ne intrebe daca avem unde sa stam in Oslo si ca daca nu, el este dispus sa ne ofere un etaj intreg din casa lui cu tot cu mancare, prosoape de baie si toate cele necesare unui trai decent pentru o noapte si un mic dejun omenesc. GENIAL, GENIAL, GENIAL, scuze trebuia sa ma repet, singura lui rugaminte a fost sa-I promitem ca si noi intr-o buna zi vom intoarce gestul lui, altora care au nevoie de ajutor! GENIAL, GENIAL, GENIAL!!!

Trebuie sa mentionez ca eu imi aranjasem sa stau in OSLO la familia MATEESCU(multumesc Cristina , multumesc Zeno) la care m-am simtit foarte bine , daca ar fi dupa mine le-as da premiul pentru cele mai bune gazed! Asadar a trebuit sa-l refuz pe BJORN dar nu inainte de a-I spune ca mai sunt 2 colegi de-ai nostril in OSLO ,Oana si cu DANI SI CA DACA ARE PLACEREA SA-I AJUTE PE EI AR fi mai bine ca nici ei nu au unde sa stea . Nici n-a stat pe ganduri , ne-a dus in centrul orasului ne-a prezentat cladirea parlamentului , castelul si parcul din centrul orasului dupa care pe mine m-a dus in apropierea locuintei familiei Mateescu! Aici m-a intampinat Zeno , ne-am intalnit intr-o statie de metrou SINSEN si apoi am mers spre casa unde am intalnit-o si pe Cristina, sotia lui ZENO cea care m-a lasat cu gura cacata la cat de bine vorbeste norvegiana. Te invidiez pentru asta Cristina!

A 2 a zi de dimineata am pornit dupa schemele descrise de Zeno sa vizitez orasul. Excelent mi-ai descries totul Zeno (tusen takk). La un moment ma suna Oana si imi spune ca Bjorn care intre timp aflasem ca e consilier guvernamental(din cartea de vizita pe care mi-a lasat-o), e dispus sa ne duca intr-un loc bun de hitch hiking spre Lillehammer. Nu s-a dovedit chiar asa pentru ca am stat 3 ore in acel loc si nu ne-a luat nimeni , e drept eram 6! Asadar m-am luat dupa schemele lui Zeno si am ajuns aproape de de drmul European e 6 care leaga oslo de cel mai Nordic cap al continentului . Aici m-am apucat sa stau cu pancarta cu Lillehammer in mana si pela ora 16.00 a oprit un om pe nume Jan si a luat 4 dintre noi. Am plecat toti romanii lasandu-I pe bulgari in urma noastra dar plini de speranta. Saracii nici acum nu au ajuns, ma tot intreb ce s-o fi intamplat cu ei. Acest Jan avea o sedinta de o ora in Lllehammer si a fost o buna oportunitate pentru noi.

Am ajuns la Lillehammer pe la 6 si ceva si eram cu toti banii intregi adica 50 de Koroane cat ne-a dat scoala ca sa ne descurcam in 2 zile si o noapte. Cu acesti bani poti cumpara 2 ape minerale sau jumatate de pachet de tigari sau un sandwich si un suc , oricum e o suma infima , am cheltuit repede pe un sandwich si un mirinda si am mai si ramas cu 40 de Kr pecare o sa- restitui bineanteles cu chitanta de la magazine.

Pe la 8 seara aveam sa plecam pe joss pre scoala, mai aveam 40 de km dar era un drum foarte greu cam cum e drumul poienii(BRASOV). Am mers vreo 5 km dupa care , obositi cum am fost, am inceput din nous a facem cu mana! A venit o masina cu 3 copii de 18 ani carora le se spusese de catre parinti sa nu i-a pe nimeni la autostop( ce copii neascultatori), aveau doar doua locuri asadar normal ca i-am poftit pe Dani si Oana sa mearga. I-a dus inca 15 km pana la OYER, de aici mai erau 18km pana la scoala. Eu cu Norby amavut tot felul de peripetii in sensul ca in timp ce faceam cu autostopul se inserase si au inceput sa apara pericolele, au oprit 2 masini care erau impreuna si ne-au intrebat daca avem bani la noi sa-I platim sa ne duca. Le-am explicat ca suntem voluntary si ca nu beneficiem de support material in NORWAY dar intelegete cu drogatii caci din acel loc intunecat veneau ei(erau ceva interlopi). Apoi a mai venit o trupa de elita cu masina , toti cu berile in mana si nu stiu ce ne-au zis in norvegiana, dar numai de bine nu prea cred ca au fost. Finally a oprit cineva care nu avea nici o treaba cu destinatia noastra dar stiau ca nu mai trece nici un autobus pe acolo si déjà era aproape bezna , si s-au oferit sa ne duca pana la Oyer! Surpriza am constatat-o in masina , cei trei erau din Afganistan(tare nu?), ma gandeam , cine a ajuns sa ma ajute… tocmai niste afgani care au razboi in momentul de fata , si unde exista chiar trupe romanesti. Veniti fratilor acasa si lasat-ii sa traiasca cum vor ei caci sunt oameni cu suflet. Bineanteles ca ne-am despartit cu un PEACE BROTHERS!!!

Din Oyer,unde ne-am reantalnit cu Oana si Dani am ajuns repede pentru ca aveam o intlegere ca daca ajungem noaptea la Oyer vor veni sa ne recupereze altfel mai erau de mers 18 km cu 10kg de rucsac in spate si drum numai de urcat. Cam asta a fost peripetia mea in cele 2 zile si o noapte,acum merg la meeting sa vad si alte povesti ale echipei noastre. KISS YOU ALL!!!

I GO TO SEEK ON MANY ROADS

WHAT IS TO BE .

TRUE HEART AND STRONG, WITH LOVE TO LIGHT-

WILL THEY NOT BEAR ME IN THE FIGHT

TO ORDER, SHUN OR WIELD OR MOULD

MY DESTINY?.

PLANS!

July 28, 2010-07-28

Iata+ma la o saptamana distanta de cand am sosit pe meleagurile norvegiene. Despre scoala daca ar fi sa spun ceva it’s a same shit , nu am reusit sa ma adaptez deloc! Acum avem fotbal dar nu mai am chef sa merg nici acolo, am fost de doua ori insa fiecare joaca pentru el parca n-ar fi joc colectiv , de echipa! Mancarea e la fel de proasta, parca as fi pedepsit la cata mancare am aruncat in Romania. Despre oameni impresia care mi-am facut-o este ca nu au venit aici pentru voluntariat , viata de aici se aseamana cu o tabara de refugiati, va da-ti si voi seama, 8 romani, 5 bulgari , cate un leton, o unguroaica , unul din tara galilor si un Italian. Acesta este NOVEMBER TEAM 2010. Care mai tatuat care mai piercinguit fiecare cu cate ceva distinct dar nu si motivate sa faca ceva pentru a ajuta pe ceilalti. Pana acum am avut o gramada de sedinte in care se discuta tot felul de prostii , ce jocuri sa facem pentru seara sau daca sa bem sau nu bere fara alcool. Cate 3 ore pentru fiecare din aceste subiecte , common!

In alta ordine de idei maine avem de facut hitch hiking , de joi dimineata pana vinery seara sau cel tarziu sambata la 11:00. Ma pregatisem sa merg cu cortul , imi facusem rost de unul , il uscasem, curatasem, probasem cam tot ce trebuia insa in ultima clipa a aparut o varianta de a sta in oslo la o cunostinta de-a oanei pitic(gracias!). Imi facusem si cont pe couch surf dar pana acum ma refuzase toata lumea , bineanteles elegant precum ca zugravesc in casa sau sunt ocupate ori sunt plecati de acasa. Asadar nu s-a materializat Trondheim sau Hamar asa ca mi-a ramas varianta OSLO. Pana la urma e cel mai cosmopolit oras din Norvegia si poate o sa ma simt si bine in el, cine stie. Am vizitat ieri Lillehammer-ul si nu mi-a facut o parere grozava. Seamana un pic cu Balj cu 23 000 de mii de locuitori, vara nu prea are farmec. Probabil ca iarna straluceste ca intreaga Norvegie.

Sper sa mai raman pe aici chiar daca nu ma simt bine deloc , acum va las , va mai scriu dupa hitch hiking(autostop).

P.s. Pana la urma am fost la fotbal si mi-a facut chiar bine! Fara detalii! (sâc)

I MUST SURVIVE

26 iulie 2010-07-26,

O noua zi rasare la orizont, ma gandesc cum sa+i fac fata, oricum imi este mai usor, cum se spune, orice nenorocire tine 3 zile!

Printre evenimentele care sau mai intamplat in ultimele ore , e de mentionat ca aseara am fost la sauna si bazin unde mi s-a furat prosopul , lucru pe care l-am facut si eu la urma. Trebuie sa te descurci, asta e laitmotivul aici. O experienta de viata cu siguranta imi voi face aici, tot ieri am fost si la o plimbare cu veteranul inchisorii de aici , trebuie sa-mi fac prieteni aici, nu am cum sa rezist singur. Ne-am plimbat prin padure unde mi-a explicat, cum isi procura unii drogurile, cica exista o ciuperca prin padurile astea si nu stiu ce coaja de la ele ,daca o lasi la uscat si o amesteci cu tutun obtii ceva hallucinogen! Foarte putini fumeaza tigari pe aici, majoritatea fumeaza tigari pe care si le ruleaza singuri.

Cu toate ca mediul este ostil m-am hotarat sa raman atat cat resist, am ajuns sa gasesc si motive pentru care merita sa stai, totul este sa fiu atent sa nu ma transform, trebuie sa-mi fac o carapace pe care am inceput sa mi-o construiesc. Am. multe moment cand stau singur si-mi fac strategii, de ex. Joi trebuie sa supravietuiesc fara nici un ban 2 zile si o noapte sis a mai fac si cu autostopul asa ca am inceput sa-mi fac bagajul, lanterna , sac de dormit , niste reviste pe care vreau sa le vand sa-mi fac rost de mancare. Am inceput sa strang fructe , bidon pentru apa . Azi noapte pe la ora 4 a sunat alarma de incendiu, asta inseamna ca a inceput déjà jocul psihologic, te incearca sa vada cat esti de tare cu nervii. Eu stiam ca va urma asta , bineanteles de la NEBUNU’ asa ca m-am intors pe partea ailalta, ceilalti au fugit care pe unde au apucat-o ajungand chiar si la cladirea de vis-avis- ceea a oaspetilor , a hotelului unde la receptie li s-a explicat ca e alarma falsa. Merg in library pentru ca azi avem o gramada de sedinte , déjà am avut una cu “professor”, terminat ca vai de el. Avea privirea de zombie de om blazat, resemnat , terminat , oricum e pe aratura rau de tot. Nu stiu daca v-am explicat dar aici ‘profesorii” sunt cei mai blazati dintre blazati, adica daca vrei sa ramai dupa program sa lucrezi aici trebuie sa demonstrezi ca esti incapabil sa iesi din acest system! Foarte interesant, parca as fi intr-un film, intr-o viata paralela,o viata cu alte valori decat tot ce-am invatat.

JEGUL

25 iulie 2010-07-25

Jegul creste cu fiecare zi ce trece vad tot mai putina umanitate, ma uit in ochii lor si vad resemnarea,au aceea privire tamp care o intalnesti la un sanatoriu ! Sper sa nu ajung si eu asa,totusi am observat un lucru nou la mine si anume ca imi miroase altfel urina , este ca si atunci cand iei antibiotic sau cand incepi o detoxifiere. La fel si transpiratia ,imi miroase intepator cu toate ca nu am luat nici o pastila care sa imi schimbe ceva in organism. Ma tot intreb daca nu cumva baga astia ceva in mancare sau bautura. Poate ca exagerez cu teoria asta a conspiratiei insa mi se par multe lucruri ciudate si cu siguranta sunt lucruri necurate la mijloc.

Ieri echipa noastra NOVEMBER TEAM 2010 a fost pusa sa faca curat cu zugravit cu tot la smoking room . Eu nu am participat , nu mi se pare normal ca un nefumator sa faca curat si sa vopseasca o camera pentru fumatori. Dealtfel am observat ca sunt singurul nefumator din echipa mea, ma bucur ca a mai trecut o zi si nu m-am luat de ele . Mai nou cica in smoking room se socializeaza cel mai repede, eu prefer sa ma detasez de majoritatea si sa fac plimbari zilnice de unul singur pana la lacul aflat destul de aproape de acest stabiliment. Aseara cand m-am dus in library, acolo unde se gaseste wireless, am gasit mancare iesita din garantie din 2 iulie , cred ca vaccinurile contra hepatita a si b ce le-am facut in Romania imi folosesc mai mult aici decat in AFRICA!

Tot ieri am aflat programul pe saptamana viitoare , vor fi o gramada de sedinte, seminarii si joi va trebui sa plecam in Lillehammer sa ne inregistram la politie dupa care trebuie sa facem cu autostopul care incotro, sa pierdem o noapte pe strazi, in gari, prin parcuri si vineri dimineata sa facem din nou cu ia-ma nene si sa reusim pana seara sa ne intoarcem la HORNSJOE. Ca boschetarii, bineantele va fi challengelul nostru frate… Apropo de puscaria de aici, am mai invatat una cica Berea fara alcool e ca femeia care nu suge pixu! TARE. Intr-adevar parte de provocari ai parte la fiecare clipa care vine. O gramada de romani sunt si aici chiar majoritari asa ca ma doare-n basca , n-are nimeni curaj sa se i-a de vreun roman pe aici. Bineanteles ca majoritatea romanilor au acelasi character ca si in Romania , te vinde la primul colt sau incearca sa se dea pe langa tine ca sa obtina ceva! Am mare noroc ca am ceva experienta si ii miros repede pe astia . Gasesti mai multe feluri de comportamente umane si animale pe aici. De exemplu ,cel mai cunoscut este cel pe care vi l-am descris mai devreme adica pupincuristi, dar mai exista si retardatii, care nu saluta niciodata sau foarte rar un hi cand defapt iti raspunde la salutul tau. Dupa aceea mai sunt cei cu lumea lor adica tot un fel de retardati dar in lumea lor cu black metal , doom , negrii rau de tot la suflet si numai cu expresii si gesturi de parnaiasi. E un fel de , de aici scapa cine poate si cum poate fiecare pe cont propriu , in orice caz se vede cu ochiul liber ca pe toti i-a schimbat programul. Unii chiar recunosc dar nu vor sa-ti dea detalii , l-am intrebat pe un baiat Robert din Brasov(coincidenta totala), daca l-a schimbat in vreun fel acest program si el a ramas blocat. Ori eu nu stiu ce sa traduc de aici , ori nu I s-a mai pus aceasta intrebare ori l-am prea sensibilizat pentru o clipa , cert este ca nu a vrut sa-mi spuna nimic mai mult decat ca intr-adevar la schimbat , in rest las ca vezi tu. Aceasta expresie este foarte des uzitata aici. E cel mai scurt de a fugi de orice raspuns.

Ieri in déjà celebra SMOKING ROOM s-a intamplat ceva uimitor o poveste pe care trebuie s-o relatez. Oana colega mea de echipa cu care chiar ma inteleg bine a avut o experiente tare ciudata. Trasese o tigara si mai statea la o vorba in aceea incapere can d deodata intra unul cu o farfurie plina de mancare se aseaza la masa langa Oana si incepe sa-si savureze mancarea , bineanteles fara sa salute pe cineva. Oana ii cere ingaduinta daca poate sa-I dea si ei o felie de cartof pentru ca o rodea stomacul, nici macar nu ii era pofta. Animalul meu ,caci nu-l pot numi om ii replica faptul ca ii este foame si asta pe un ton foarte deranjat, musca dintr-o felie de cartof si sfertul ramas in coltul gurii il scoate cu mana si il intinde Oanei! Inimaginabil, si cainele asta va deveni voluntar ! E clar comportament de puscarias , cu aceasta poveste mi-am incheiat si eu ziua de ieri, cica vise frumoase!!! Va mai scriu eu. Daca doriti sa-mi dat-I mesaje asta e nr meu 0040722892356.

p.s. Cand incepe sa-ti placa cacatul nici nu ti se mai pare ca pute!!!

Shock-ul

Contactul cu NORVEGIA a fost unul sec adica fara sare si pipe cum s+ar spune . Nimieni nu m+a intrebat nimic cand am intrat in aeroport. N+am aflat unde e vama sau unde nu e vama , totul a fost foarte transparent asta poate si datorita faptului ca n+am atras cu nimic atentia. Totusi se poate spune ca am avut noroc fata de alti colegi de+ai mei carora li s+a controlat la vama atat de mult in bagaje pana au pierdut trenul spre lillehammer si au trebuit sa scoata bani in plus sa poata lua trenul urmator! Din aeroport pana la statia de tren rygge am luat un autobuz care a ajuns in 10 minute iar apoi am stat vreo 2 ore sa vina trenul si sa ajung la OSLO S ca de acolo sa i+au alt tren sa ma duca la lillehammer. In OSLO am intalnit o controloare de peron care nu m+a lasat sa ma urc intr+un tren gresit deoarece al meu a avut intarziere si intre timp venise alt tren pe acest peron care nu avea nici o legatura cu destinatia mea si nici nu scria unde merge. Aparea doar la capatul peronului ceva scris dar eu eram deja pe la mijlocul lui. Oricum se poate spune ca am avut noroc.

De acum inainte insa ce va urma sa povestesc e un film prost in care am nimerit bineinteles ‚’voluntar’ ! Pe LA RYGGE mi+am sunat promoterul sa+i dau de veste ca am sosit, cu multa bucurie in voce aud departea cealalta a firului ca sa zicem asa ca se bucura ca am sosit si ca o sa+mi de+a un sms in timpul ce eu imi continui calatoria si ma va anunta cine ma va prelua din gara de la lillehammer. Nimic insa ,in zadar asteptarile mele. Totusi dupa ce am ajuns in gara si am ramas ultimul pasager in fata garii , vine spre mine un baiat IULIAN si ma intreaba daca sunt ROBERT si ma invita intr+o rapandula de autoturism care suna ca o masina de raliu cu motor de oltcit ! Eu incercand sa fac conversatie m+am izbit de un zid mare cat cel disparut al BERLINULUI . Toate raspunsurile lui erau de felul o sa vezi tu acolo sau aia nu cred ca se poate , oricum nimic concludent ,nimic sa ma satisfaca. In momentul in care am ajuns la scoala dupa alti 40 de km de mers, shock, o cladire darapanata urata neprimitoare la fel si oamenii, profesorii ... Pur si simplu faceam cunostinta auzeam un hi si cam asta era totul. Nici macar la masa un simplu good apetite n+am auzit. Singurul umanoid pe care l+am intalnit si cu care am putut sa schimb o gluma a fost un baiat Nebunu' care m+a primit cu apelativul i+a uite carnita proaspata! Ca la puscarie!!! La masa bineanteles erau cehii cu cehii, romanii cu ai lor latvieni la fel , ce sa mai zic exact parnaie curata. De mancat nu stiu ce am mancat, stiu insa a 2 a zi la pranz cand mi s+a pus in farfurie 4 feluri de mancare una peste alta care arata cu o latura. Frate e chalengeul tau peste care trebuie sa treci. Cam asta e raspunsul la orice nemultumire de a mea . Oricum ma simt tare ouslander, acum ma gandesc ca am nevoie de un psiholog clar! Revenind la oamenii de aici trebuie sa spun ca in afara de Nebunu' toti cei pe care i+am gasit sunt in urmatoarele feluri: blazati,zombies, spalati pe creier si am toata convingerea ca asa este pentru ca Nebunu' mi+a zis ca atunci cand au venit erau normali. L+am intrebat fireste cum de el a rezistat la spalarea asta pe creier si mi+a spus ca prin detasare, ca de fapt pe el toata lumea il crede nebun si ca lui ii convine foarte mult asta ca nu mai vorbeste aproape nimeni cu el si poate avea linistit lumea lui in care poate trai nederanjat. Daca ar sta in camera lui 10 zile ,nimeni nu ar veni sa vada ce mai face ,daca mai traieste si asta se intampla si cu noii veniti inclusiv cu mine , nimeni nu ma intreaba nimic. Inca nu mi+am cunoscut profesorul care o sa se cunoasca personal de clasa noastra , chiar daca stau deja de vreo 2 zile.

Revenind la comportamentul altor omeni din acest asezamant as dori sa mentionez ca se aseamana in mare parte cu cel al sectantilor al oamenior care acasa n+au avut ce sa manance si acum au 2 mese calde si cred ca asta e viata perfecta. De asemenea aproape toti fumeaza cu toate ca un pachet de tigari costa 8 sau 10 euro. Din pacate de cand am ajuns aici mi+a revenit pofta de fumat cu toate ca ma lasasem de 5 luni si cu toate ca am un cartus de tigari cu mine deocamdata rezist. Eu am impresia ca lumea trage si ceva mai tare pe aici pentru ca auunmiros anume si la fel si comportamentul pare foarte ciudat. Oricum cel mai mare paradox este ca chiar daca ei se comporta ca niste sectanti capii scolii si doctrina este de a nu crede in nimic! Deocamdata atat, mai am foarte mult de scris dar credeti+ma mi+a fost de ajuns pentru 2 zile. See you.

24 iulie 2010

A mai trecut o zi, nici o schimbare acelasi sentiment de neadaptat il am, asta si pentru ca din ce mi s+a spus prin meetingul din cluj din aprilie si apoi prin chaturile avute cu promotorii mei ioana si albina + chinezoaica yaniu precum ca aici voi gasi biciclete cu care ma pot plimba , insa nici una nu mi+a spus ca ele de fapt sunt stricate si ca de fapt sunt cateva dar ele stau incuiate pentru ca le folosesc numai clientii hotelului! Abia daca ma mai saluta vreuna din ele , parerea mea este ca ele si+au facut treaba adica sa ma aduca aici si de aici o sa vina altii , de data asta profesori cica, care ma vor lua cu ei in suedia ,dar la fel intr+o pustietate ca asta , departe de omenire si acolo trebuie sa reparam containere. Tot de acolo se va pleca in colectare de haine second hand . Cum sta treaba de fapt, promotorii aduc oameni de obicei din europa de est – Romania, Bulgaria, Ungaria Cehia ,Letonia , li se pune un target in tara lor, sa stranga toata documentatia care duce intre 1000 si 3000 de euro ,suma pe care cu chiu cu vai o strangi, ajungi in Norvegia,ai impresia e ca esti in cea mai luxoasa tara dar de fapt tu stai in cel mai jegos loc din aceasta tara care dealtfel cui ii place natura e chiar frumoasa, si incep dezamagirile... incet, incet te prinzi de chestii caci auzi ca directorii scolii de fapt au 15 hectare de bananieri in Ecuador , vezi ca de fapt in bucatarie totul este unsuros si nasol mirositor ca biciclete nu sunt ,ca in lillehammer nu poti ajunge daca ai o zi libera, dai peste drogati, peste profesori care nu au nici o scoala decat cea de aici si de fapt ei sunt cei mai blazati, platiti cu circa 180 de euro , dar asta nu conteaza pentru ei pentru ca aici au ajuns sa aiba deja o viata cu mancare calda servita in fiecare zi ba unii chiar au si un copil facut aici un baietel de un an de zile . Pe undeva parca ar fi stat in stat! Ce mi s+a mai omis sa mi se spuna este ca prin martie a murit un om care mergea la colectare de haine second hand si un altul a trebuit sa stea 4 luni in spital din aceleasi motive si ca dupa acest accident de fiecare data cand pleci in colectare te pune sa semnezi o foaie prin care iti iei angajamentul ca ai verificat masina ,rotile franele tot chiar daca te trimit cu o masina rupta in 2 cu sarmele de la anvelope iesite afara cu o camioneta cu tractiune pe spate pe timp de iarna cu soselele vesnic inghetate si daca refuzi sa mergi nu ai cum sa+ti faci banii sa intri in curs! Pentru ca acum ,am uitat sa va zic suntem in precurs,echipa se numeste november team 2010 si pot spune ca unii au abandonat deja prin neprezentare ,probabil ca au aflat mai repede decat mine de o parte din toate mizeriile din acest lagar de concentrare, tabara terorista sau puscaria voluntarilor, asa cum am denumit+o eu!

Desi este interzis sa consumi alcool aproape toata lumea cauta asta, azi noaptea un baiat din grupul meu a luat barca si s+a dus pe lac de unde a ajuns pe o insula unde era instalat un cort unde a gasit o sticla goala de vin. Tot azi noapte un alt amic mai vechi in scoala n+a mai ajuns la mine in camera pentru ca venise colegul lui de camera de acasa ,bineanteles cu ceva de tras la masea!

Prima data cand am intrat in sevraj in viata mea a fost joi adica a 2 a zi dupa ce am ajuns aici. Exista in scoala un loc anume care se cheama smoking room (cica acolo se socializeaza), ma rog , nu sunt de acord , eu acolo n+am auzit decat barfe si am simtit doar unde negative atat la propriu cat si la figurat Sincer nu stiu exact ce trageau ei acolo dar pot spune ca dupa ce am stat aproape o jumatate de ora m+a luat cu ameteli , tremurat , pofta mare de tigara dureri de cap si o sfarseala aproape de lesin! Se pare ca am inceput sa adun puncte de experienta caci asa se cere la aceasta scoala , sa aduni cat mai multe puncte de experienta . Cu asta pot spune cu mana pe inima ca nu m+am mai intalnit, deci se poate numi linistit experienta. E prima oara dupa cinci luni cat am de cand m+am lasat de fumat cand am simtit asa o mare pofta de tigari. Sper in continuare sa nu ma apuc de ele chiar daca am la mine un cartus intreg de Kent. Procentajul ar fi de circa 90% sa ma apuc dar eu am incredere mai mare in cei 10 ramasi. Un tip din targoviste mi+ a dat doua luni pana sa ma apuc, eu i+am replicat ca am nevoie de doar 2 zile (asta asa la misto) , una a trecut, mai e nevoie de ziua asta . Fug la un dus si apoi la masa , mai sunt de povestit o gramada , de fapt de cate ori iesi din camera si pana te intorci te incarci cu o gramada de povesti. Din pacate majoritatea sunt negative ,deprimante pentru mine , ma lupt cu aceste sentimente si ma intreb daca asta inseamna sa fii voluntar.

ASTEPTARI

Cum spuneam intr-o postare anterioara, o sa explic asteptarile mele privind aceasta aventura care va veni! In primul rand, simteam nevoia de o noua provocare in viata mea, mi s-a ivit aceasta oportunitate si mi-am zis sa incerc! Ce astept de la proiectul acesta?

Astept sa ma pot face util, sa pot ajuta niste oameni care au nevoie de deschiderea mea spre uman si, pe plan personal, imi doresc sa invat limba engleza foarte bine, iar norvegiana si portugheza la nivel conversational!

Mai astept sa scap de tara asta de kkt si sa traiesc si eu normal, cu oameni sinceri, curati si educati! Vreau sa privesc oamenii in ochi si la fel sa ma priveasca si ei, sa le multumesc pentru un zambet (daca va fi cazul) tot cu un zambet sincer!

In rest, aventura va fi din plin - din cate mi s-a spus - asadar mai trageti cate-un ochi pe blog si negresit vor veni si pozele, foarte curand!!!

MAIL-UL!!!

Au inceput deja pregatirile pentru lunga calatorie, dupa cum urmeaza... dentist, ochelari, ghete, vaccinuri, trening, bilete, etc. O gramada! Totul a inceput cu un mail, primit de la o scoala de voluntariat din Norvegia, care pregateste voluntari pentru AFRICA!!! Orice s-ar spune, fiecare din noi s-a gandit macar o data in viata lui sa puna piciorul pe alt continent. unii au si facut-o, altii nu (eu fac parte din cei din urma). pe mine m-a ales AFRICA, pe altii ASIA, Americile, AUSTRALIA sau ANTARCTICA, dupa cum iti e soarta, norocul... fiecare cu viata lui!

Cum spuneam AFRICA is the final destination! dar pana sa ajung acolo, trebuie sa stau 9 luni in Norvegia, incepand din 21 iulie 2010. Cum va fi si ce va fi... Dumnezeu stie, eu voi incerca sa va tin la curent cu tot ce misca... in urmatoarele postari va voi prezenta asteptarile mele si ce cred despre toata aceasta aventura! Pana atunci, tin sa multumesc Ralucai pentru ajutorul dat cu acest blog! Ne revedem"" curand!!!

INCEPUTUL

Pentru inceput, ar fi bine sa ma prezint! numele meu este robert si mi-am propus sa scriu pe acest blog pentru toti prietenii mei ce vor sa afle despre mine in urmatoarea perioada a vietii mele, in care voi fi departe de Romania. Sper ca pe o parte din voi sa va iau in sufletul meu si, impartasindu-va parerile si toate trairile mele, sa va pot implica si pe voi in aceasta calatorie!